Fiul meu s-a bătut la școală pentru că un alt băiat nu înceta să-i spună „frate”.

Am recunoscut-o.

Nu imediat după nume.

După chip.

Alina.

Sora mai mică a lui Marcel.

Femeia care, cu opt ani în urmă, venise de câteva ori la spital după nașterea mea și apoi dispăruse aproape complet din viețile noastre.

— Tu? am șoptit.

Alina se opri în prag.

Când mă văzu, fața i se albi.

Apoi privirea îi căzu asupra lui Ștefan.

În acel moment am știut.

Nu știam încă cum.

Dar știam.

— Spune-mi că nu este ceea ce cred.

Alina începu să plângă.

Directorul se ridică.

— Poate ar fi mai