Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

trebuie să rămână pentru Matei.”

Mi s-au umplut ochii de lacrimi.

— De ce nu mi-ați spus toate astea după ce a murit?

Constantin și-a coborât privirea.

— Pentru că Alexandru mi-a cerut să aștept. Credea că poate rezolva situația în familie. Apoi am aflat că ați fost chemată la Brașov și că Sorin pregătea documentele. Am încercat să vă contactez, dar nu aveam numărul dumneavoastră actual.

— Și atunci v-ați urcat în tren?

— Da.

— De ce nu mi-ați spus pur și simplu cine sunteți?

— Pentru că Sorin trimisese pe cineva să vă