— Sunt Adriana.
A urmat o pauză.
— Ați semnat?
— Nu.
Bărbatul expiră atât de puternic încât l-am auzit prin telefon.
— Bine.
— Acum vreau să știu de unde știați.
Ne-am întâlnit a doua zi într-o cafenea.
Era același bărbat din tren.
De data aceasta nu mai părea misterios. Părea doar obosit.
A scos din geantă un dosar.
— Mihai mi-a lăsat copii după tot ce descoperise.
Înăuntru erau extrase, contracte, e-mailuri și notițe făcute chiar de soțul meu.
Am recunoscut scrisul imediat.
Pe una dintre pagini, Mihai notase:
“Orice s-ar întâmpla, partea mea