Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

aștepte în gară. Nu știam cât de mult știe și nu voiam să risc să vă vadă discutând cu mine.

M-am uitat la batista gri pe care o pusesem între noi.

— Iar faza cu “prefă-te că ți-e rău”?

A zâmbit pentru prima dată.

— Dacă încercau să vă pună actele în față imediat ce ajungeați, aveam nevoie să câștigați timp.

În zilele următoare, avocatul meu a verificat tot.

Mi-a confirmat ceea ce încercaseră să-mi ascundă: documentele nu erau niște simple formalități. Ar fi oferit lui Sorin o putere pe care eu