aștepte în gară. Nu știam cât de mult știe și nu voiam să risc să vă vadă discutând cu mine.
M-am uitat la batista gri pe care o pusesem între noi.
— Iar faza cu “prefă-te că ți-e rău”?
A zâmbit pentru prima dată.
— Dacă încercau să vă pună actele în față imediat ce ajungeați, aveam nevoie să câștigați timp.
În zilele următoare, avocatul meu a verificat tot.
Mi-a confirmat ceea ce încercaseră să-mi ascundă: documentele nu erau niște simple formalități. Ar fi oferit lui Sorin o putere pe care eu