să știe dacă să se bucure sau să plângă și ei.
După câteva minute, Ferdinand reuși să se ridice.
— Doamnă… — zise printre lacrimi — …nu știu cum să vă mulțumesc.
Femeia clătină din cap.
— Nu-mi mulțumiți, domnule. Am făcut ce ar fi făcut orice mamă. Era singură, tremura toată. Mi-a spus doar că un bărbat rău a vrut s-o bage într-o mașină, dar a reușit să scape. Am chemat poliția, dar n-au venit încă.
Ferdinand o strânse din umeri, tremurând.
— O să mă ocup eu.
Seara aceea se încheie cu o