șterse palmele de șorț.
— Pe cine vreți să vedeți, domnule?
Ferdinand abia putea vorbi.
— Pe fetița… pe cea care a ajuns la dumneavoastră ieri.
Femeia îl privi atent. În clipa aceea, Ruxandra apăru în spatele ei, cu părul încâlcit și o cămașă prea mare pentru ea. Avea ochii umflați de plâns, dar în clipa în care îl văzu, țipă:
— Tati!
Ferdinand căzu în genunchi. Brațele i se deschiseră singure, iar fata alergă spre el, lipindu-se de pieptul lui.
Plângeau amândoi, fără cuvinte, fără explicații. Femeia și băiatul priveau emoționați, fără