îmbrățișare lungă, sub cerul roșiatic. Femeia le dădu o pungă cu merinde și le ură sănătate. Înainte să plece, Ferdinand scoase un teanc de bani din buzunar și i-l întinse.
— Vă rog, luați-i. Pentru băiatul dumneavoastră, pentru tot ce ați făcut.
Femeia se dădu înapoi.
— Nu, domnule. N-am făcut-o pentru bani. Țineți-i. Și mulțumiți-i cerului că v-a adus-o înapoi.
Ferdinand încuviință, cu lacrimile încă pe obraz. Se întoarse spre Ruxandra, care-l privea cu ochii mari.
— Ți-am spus eu că steaua noastră ne va ține mereu împreună, nu? — șopti el.
Fetița