Timp de șapte ani, soțul meu îi trimitea surorii lui saci întregi cu cartofi, ceapă și legume din grădina pe care o munceam eu. Când i-am spus că nu mai pot, mi-a răspuns: „Doina se bazează pe noi.”

care cultivam aproape toată parcela.

Duminică dimineața a apărut Doina cu Nicu.

Nicu a deschis portbagajul.

Exact ca în fiecare toamnă.

Doina s-a uitat la saci.

— Ăștia sunt?

— Da.

— Și ai mei unde sunt?

Marian a arătat spre doi saci.

— Poți să-i iei pe ăștia.

Doina a rămas cu gura întredeschisă.

— Doi?

— Doi.

— Marian, tu glumești? Noi luam opt-zece.

— Anul ăsta sunt doi.

A desfăcut unul și a luat un cartof în mână.

— Și sunt și mici.

Am simțit ceva în stomac.

Exact aceeași propoziție.

Aceeași nemulțumire.

Doar că de