i-a pus.
Nu i-am oferit ajutorul.
În schimb, mi-am plantat roșiile.
Mi-am îngrijit florile.
Dimineața îmi beam cafeaua pe terasă înainte de serviciu.
După vreo trei săptămâni au apărut buruienile.
Marian a așteptat.
Probabil credea că mă voi ridica într-o sâmbătă dimineața și voi face ceea ce făcusem întotdeauna.
Nu m-am ridicat.
— Elena, ai văzut cum arată cartofii?
— Da.
— Sunt plini de buruieni.
— Am văzut.
— Și?
— Ce?
— Nu faci nimic?
— Sunt cartofii tăi.
— Ai noștri.
— Nu. Ai mei sunt cei pe care îi cumpăr la iarnă.
A doua zi a