nbsp;
Dar încă nu înțelegeam paltonul.
Pantofii.
Vacanța.
— Atunci de ce îi spuneai nu? l-am întrebat pe tata. Dacă banii erau ai ei, de ce nu putea cumpăra un nenorocit de palton?
Tata închise ochii.
— Asta este partea pentru care nu am nicio scuză bună.
Mama interveni:
— Ba există o explicație.
— Nu, Margareta.
Tata se uită pentru prima dată direct la mine.
— Mama ta mi-a cerut să fiu disciplinat. Eu am devenit rigid.
Vocea lui era joasă.
— La început trebuia doar să pun deoparte o sumă stabilită. După aceea am