Tatăl meu a păstrat tot salariul mamei mele timp de 43 de ani

pentru că o obligau.

Pentru că nu putea spune nu.

Dacă cineva avea o datorie, Margareta plătea.

Dacă o soră voia ceva, Margareta ajuta.

Dacă o rudă venea cu o problemă, mama deschidea portofelul.

— Într-un an am rămas fără bani pentru lemne, spuse ea. Și eram însărcinată cu tine.

M-am uitat la tata.

— Atunci Robert mi-a spus că trebuie să ne facem un plan.

Mama îi prinse mâna.

— Iar eu i-am spus: „Ia-mi salariul înainte să apuc să-l dau tuturor.”

Mătușa mea păli.

— Margareta…

Mama o privi.

— Da. Inclusiv voua.

&