Tatăl meu a păstrat tot salariul mamei mele timp de 43 de ani

început să cred că fiecare cheltuială inutilă era un eșec.

Își frecă palmele.

— Și uneori am mers prea departe.

Mama zâmbi trist.

— Paltonul l-am cumpărat două săptămâni mai târziu.

Am încremenit.

— Ce?

— Nu-ți amintești?

Îmi aminteam vag.

Dar în mintea copilului de doisprezece ani rămăsese doar seara în care tata spusese „nu”.

— Robert aștepta prima de iarnă, continuă ea. Știa că urma să primim reducerea pentru angajații fabricii. Am plătit aproape jumătate.

M-am uitat spre tata.

— Și nu puteai să spui asta?

Ridică din umeri.

— Probabil că puteam.

Mama începu