După câteva luni, tata a trecut cu bine prin intervenția de care avea nevoie.
Iar mama a făcut ceva ce ne-a făcut pe toți să râdem.
Și-a cumpărat un palton.
Albastru.
Aproape aceeași nuanță ca acela din vitrina magazinului pe care îl privise când eu aveam doisprezece ani.
Când a venit acasă îmbrăcată cu el, s-a învârtit în mijlocul sufrageriei.
— Ei?
Tata o privi de sus până jos.
— Cât a costat?
Toată familia încremeni.
Apoi tata zâmbi.
— Glumeam.
Cred că a fost prima dată când l-am auzit făcând o glumă despre bani.
Mama aruncă o pernă în el.
La câteva săptămâni după aceea, am rămas singură cu tata.
Am scos fotografia de la aniversarea lor.
El, serios.
Mama, agățată de brațul lui.
— Tată?
— Da?
