vieții.
— Nu înțeleg, am spus.
M-am întors spre tata.
— Dacă ai economisit banii, de ce ai lăsat-o să creadă toată lumea că îi iei?
Tata nu răspunse.
Mama o făcu.
— Pentru că eu l-am rugat.
În cameră se făcu din nou liniște.
— Ce?
Mama își șterse obrazul.
— Când ne-am căsătorit, eu nu știam să păstrez bani.
Apoi începu să ne povestească o parte din viața lor despre care noi, copiii, nu știuserăm aproape nimic.
În primii ani ai căsniciei, mama trimitea aproape tot ce câștiga părinților și fraților ei.
Nu