din umeri.
— A spus că atunci veți fi pregătită să ascultați.
A desfăcut plicul.
Înăuntru erau două lucruri.
O scrisoare.
Și un dosar cu acte.
Mi-a întins mai întâi scrisoarea.
Am recunoscut imediat scrisul tatălui meu.
Litere mari, apăsate.
Am început să citesc.
„Sofia,
Dacă citești asta, înseamnă că nu mai sunt. Știu că probabil crezi că nu ți-am lăsat nimic.
Și ai dreptate într-un fel.
Nu ți-am lăsat timp.
Nu ți-am lăsat prezență.
Nu ți-am lăsat multe dintre lucrurile pe care ar fi trebuit să ți le lase un