tată.
Dar am încercat, măcar o dată, să fac ceva cum trebuie.”
M-am oprit.
Nu-mi dădusem seama că plâng.
Notarul a rămas tăcut.
Am continuat.
„Acum opt ani am deschis un cont și am cumpărat o mică clădire veche într-un oraș de provincie.
Am renovat-o încet.
Nu pentru mine.
Pentru tine.
Este o tipografie mică și un atelier de creație.
Pentru că știu că tu creezi lucruri.
Și pentru că, de fiecare dată când vedeam ceva făcut de tine, simțeam că lumea are încă o șansă să fie frumoasă.”
Mi