fusese… absent.
Genul de tată care apărea rar, spunea puține și pleca repede.
După divorțul părinților mei, îl văzusem tot mai puțin.
În ultimii zece ani… aproape deloc.
Notarul a scos dintr-un sertar o mapă groasă.
Pe ea era scris numele tatălui meu.
Cu pix albastru.
Mâna mi-a tremurat puțin.
— Tatăl dumneavoastră a venit aici acum opt ani, a spus el calm. A lăsat acest document și a insistat să fie deschis exact la 40 de zile după moartea lui.
Am înghițit în sec.
— De ce?
Notarul a ridicat ușor