de după ochelarii ei întunecați.
— Săraca de ea — murmură el. — Încă mai crede că doamna i-a lăsat o comoară.
Fratele meu vitreg, Diego, a venit la mine și mi-a șoptit la ureche:
—Dacă aduci cincizeci de pesos, cumperi tacos.
Niște veri au râs.
Eu nu.
Avocatul Arriaga, notarul familiei, stătea palid sub cortul funerar. Citise testamentul cu douăzeci de minute mai devreme: „Nepoatei mele, Mariana Salazar, îi las contul meu de economii și toate drepturile aferente acestuia.”
Nu i-a lăsat nimic tatălui meu.
De aceea era furios.