În fiecare seară, înainte ca David să adoarmă, Lorena intra singură în cameră.
Nu lăsa pe nimeni să rămână cu ea.
Nici măcar pe tatăl copilului.
Ieșea după câteva minute cu aceeași expresie rece și controlată, iar la scurt timp începeau durerile.
La început, Maria a crezut că e doar o coincidență.
Dar după trei nopți identice, instinctul i-a spus clar că ceva nu era în regulă.
În a patra seară, s-a ascuns pe hol, în întuneric.
Ușa dormitorului era întredeschisă.
A văzut-o pe Lorena apropiindu-se de copil cu ceva mic în mână. Un obiect subțire, metalic, care a strălucit o clipă în lumina veiozei.
Lorena a desfăcut încet părul băiatului și a apăsat ceva în creștetul lui.
David a gemut imediat.
Maria a simțit că i se oprește inima.
Lorena a ieșit câteva secunde mai târziu și aproape s-a lovit de ea pe hol.
— Ce cauți aici? — a întrebat rece.
— Am auzit copilul plângând…
Lorena s-a apropiat amenințător.
— Tu ocupă-te de curățenie și lasă medicina oamenilor care se pricep.
În noaptea aceea, Maria n-a dormit deloc.
A doua zi dimineață, în timp ce Lorena plecase la un eveniment, iar Alexandru era într-o videoconferință, David a început din nou să țipe.
Medicii nu ajunseseră încă.
Copilul tremura violent.
Maria a fugit la el.
— Unde te doare, puiule?
David și-a dus imediat mâna la creștet.
Exact în același loc.
Maria a desfăcut părul cu grijă.
Și atunci a văzut.
Ascuns între firele dese era un mic obiect metalic prins în piele aproape invizibil. Părea ceva între un ac medical și un dispozitiv minuscul.
Zona din jur era inflamată.
Femeii i s-a făcut pielea de găină.
Cu mâinile tremurând, l-a apucat încet.
David a urlat.
Apoi…
Obiectul a ieșit.
Mic.
Subțire.
Cu vârful pătat de sânge.
În secunda următoare, corpul copilului s-a relaxat complet.
Țipetele s-au oprit.
David a rămas întins, respirând greu, dar calm pentru prima dată după multe luni.
Maria a început să plângă.
Nu-i venea să creadă.
Când Alexandru a intrat în cameră și și-a văzut fiul liniștit, a înlemnit.
— Ce ai făcut?!
