Iulia îl privi câteva secunde fără să spună nimic.
— Ai vândut apartamentul?
— Da.
— Singura proprietate pe care o aveai?
Dmitri ridică din umeri.
— Nu dramatiza. Avem unde locui.
Cuvântul „avem” o făcu să încremenească.
De undeva, din memorie, îi reveni vocea bunicii:
„Să nu dai ce-i al tău.”
— Nu, Dima, spuse ea calm. Eu am unde locui. Tu tocmai ți-ai vândut locuința.
Zâmbetul lui dispăru.
— Suntem căsătoriți.
— Știu.
— Atunci de ce vorbești de parcă am fi doi străini?
— Pentru că ai luat o decizie financiară uriașă fără să-mi spui nimic.