„Ține minte, fetițo… tot ce cumperi după nuntă s-ar putea să nu mai fie doar al tău.”

Iulia îl privi câteva secunde fără să spună nimic.

— Ai vândut apartamentul?

— Da.

— Singura proprietate pe care o aveai?

Dmitri ridică din umeri.

— Nu dramatiza. Avem unde locui.

Cuvântul „avem” o făcu să încremenească.

De undeva, din memorie, îi reveni vocea bunicii:

„Să nu dai ce-i al tău.”

— Nu, Dima, spuse ea calm. Eu am unde locui. Tu tocmai ți-ai vândut locuința.

Zâmbetul lui dispăru.

— Suntem căsătoriți.

— Știu.

— Atunci de ce vorbești de parcă am fi doi străini?

— Pentru că ai luat o decizie financiară uriașă fără să-mi spui nimic.