slabă.
— Nu.
— Dar pot să mă asigur că familia lui nu va mai fie abandonată.
Am clătinat din cap.
— Nu vreau să-mi plătești viața.
Adrien m-a privit lung.
— Atunci ce vrei?
M-am uitat pe fereastră. Portul strălucea în lumina dimineții.
— Un loc de muncă în care să nu trebuiască să mint. Și bani pentru tratamentul Marei, până se pune pe picioare. Nu donații. Un salariu.
Pentru prima dată, Adrien a zâmbit fără tristețe.
— Ai negociat cu un om pe care toți îl numeau monstru.
— Eu am vorbit cu un om