Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

care era singur.

Mi-a oferit conducerea arhivei companiei, după reorganizarea ei legală. Am acceptat doar după ce avocatul a întocmit un contract clar, cu salariu, program și libertatea de a pleca oricând.

Nu mai voiam favoruri.

Voiam să pot rămâne în picioare fără să mă tem că cineva îmi va lua totul.

Șase luni mai târziu, ne-am mutat într-un apartament mic, cu ferestre spre parc. Mara mergea la ședințe de recuperare, iar eu lucram ziua printre registre, facturi și dosare care nu mai ascundeau crime.

În fiecare dimineață îmi puneam