Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

PARTEA 2

— Nu mișcați! am șoptit, deși eram ascunsă după perdea și nimeni nu mă putea vedea.

Doctorul Ionescu se aplecă deasupra patului. Era aproape patru dimineața, iar lumina albă a lămpii îi făcea fața să pară scobită. Pe marginea mesei metalice tremura o cană cu ceai rece.

— Pulsul a crescut, spuse el. Silas, ai administrat ceva?

— Nu, răspunse Vaughn. Am intrat exact când aparatul a început să alarmeze.

Adrien strânse mâna mea prin perdea.

O dată.

De două ori.

Am înțeles că încerca să-mi transmită ceva, dar nu știam