PARTEA 2
— Nu mișcați! am șoptit, deși eram ascunsă după perdea și nimeni nu mă putea vedea.
Doctorul Ionescu se aplecă deasupra patului. Era aproape patru dimineața, iar lumina albă a lămpii îi făcea fața să pară scobită. Pe marginea mesei metalice tremura o cană cu ceai rece.
— Pulsul a crescut, spuse el. Silas, ai administrat ceva?
— Nu, răspunse Vaughn. Am intrat exact când aparatul a început să alarmeze.
Adrien strânse mâna mea prin perdea.
O dată.
De două ori.
Am înțeles că încerca să-mi transmită ceva, dar nu știam