Ani la rând, oamenii și-au bătut joc de nasul meu, iar după operație soțul meu a scos toate oglinzile din casă

Am deschis și am rămas nemișcată. În fața mea era un bărbat de aproape șaizeci de ani, cu părul cărunt și o cicatrice sub ochiul stâng. L-am recunoscut imediat, deși nu-l mai văzusem de aproape douăzeci de ani. Sorin Dobre, fostul nostru profesor de sport din gimnaziu. Omul care râdea uneori împreună cu elevii atunci când mă strigau „Ciocul” și care, într-o zi, îmi spusese în fața întregii clase: „Emilia, dacă alergi mai repede, poate ajunge nasul după tine.” Îmi amintisem replica aceea toată viața. — Ce căutați aici? am întrebat.