Soțul meu și-a chemat toate rudele la casa de la țară ca să-și sărbătorească ziua de naștere.

mai tare a fost altceva.

Farfuria cu Napoleon se terminase prima.

Pilaful aproape dispăruse.

Iar sarmalele în foi de viță nu mai rămăseseră deloc.

Unchiul Vasile și-a lins degetele și a râs:

— Dacă asta e mâncare proastă, atunci eu vreau numai mâncare proastă de acum înainte.

Toată lumea a izbucnit în râs.

Și pentru prima dată în seara aceea, am simțit că pot să respir liniștită.

Mai târziu, după ce au plecat invitații și am rămas doar noi doi în curte, Andrei a aprins luminile mici de sub foișor.

M-a