Am sărit din pat.
— Nu mișca!
Bărbatul tresări atât de tare încât aproape scăpă cutia.
Soția mea se ridică brusc.
— Andrei, nu!
Am aprins veioza.
Bărbatul avea vreo cincizeci de ani. Purta pantaloni închiși la culoare și o cămașă simplă.
Dar ceea ce mi-a atras atenția era cutia.
O deschisese.
Înăuntru nu era nimic din ceea ce mintea mea își imaginase.
Erau mănuși sterile.
Comprese.
Seringi ambalate individual.
Flacoane.
Un tensiometru mic.
Am rămas nemișcat.
— Cine ești?
Bărbatul ridică încet mâinile.
— Sunt asistent medical.
M-am întors spre soția mea.
— Ce?