se ridică brusc de pe canapea.
— Poftim?!
— Ai auzit foarte bine.
Trei ani am împărțit această casă cu tine fără să mă plâng.
Acum este rândul mamei mele să fie primită cu aceeași bunătate.
Sorin își trecu mâna prin păr.
— Nu putem să o dăm afară pe mama…
L-am întrerupt.
— Dar pe a mea ai putut.
N-a mai răspuns.
Pentru prima dată în paisprezece ani, nu mai avea niciun argument.
Două săptămâni mai târziu, mama a fost externată.
Am adus-o acasă.
În aceeași zi, Gloria și Sorin își încărcau bagajele