Soțul meu mi-a spus că mama mea ar fi mai bine într-un azil, fiindcă „casa noastră nu este un centru de recuperare”. L-am privit în tăcere, apoi mi-am amintit că mama lui locuia de trei ani, gratis, chiar în casa pe care eu o moștenisem de la bunica mea. În clipa aceea am hotărât că va primi cea mai importantă lecție din viața lui.

se ridică brusc de pe canapea.

— Poftim?!

— Ai auzit foarte bine.

Trei ani am împărțit această casă cu tine fără să mă plâng.

Acum este rândul mamei mele să fie primită cu aceeași bunătate.

Sorin își trecu mâna prin păr.

— Nu putem să o dăm afară pe mama…

L-am întrerupt.

— Dar pe a mea ai putut.

N-a mai răspuns.

Pentru prima dată în paisprezece ani, nu mai avea niciun argument.

Două săptămâni mai târziu, mama a fost externată.

Am adus-o acasă.

În aceeași zi, Gloria și Sorin își încărcau bagajele