— Cum o cheamă pe mama dumneavoastră? întrebă bărbatul.
— Amalia… am răspuns aproape în șoaptă.
El a încuviințat din cap.
— Atunci haideți să ajungem cât mai repede la doamna Amalia.
Nu știam dacă făceam cea mai bună alegere sau cea mai mare greșeală din viața mea.
Dar aveam de ales între a rămâne în aeroport fără niciun ban sau a accepta ajutorul unui necunoscut.
L-am urmat.
În mai puțin de douăzeci de minute eram într-un mic terminal privat, iar avionul decola spre orașul în care mama mea lupta pentru viața ei.