Soțul meu mi-a spus că mama mea ar fi mai bine într-un azil, fiindcă „casa noastră nu este un centru de recuperare”. L-am privit în tăcere, apoi mi-am amintit că mama lui locuia de trei ani, gratis, chiar în casa pe care eu o moștenisem de la bunica mea. În clipa aceea am hotărât că va primi cea mai importantă lecție din viața lui.

Sorin rămase nemișcat în fața panoului.

— Ana… ai înnebunit?

Am închis portbagajul și l-am privit calm.

— Nu.

Cred că abia acum am început să gândesc limpede.

Soacra mea ieși și ea în curte, sprijinindu-se de balustradă.

Când văzu panoul, aproape că țipă.

— Cum adică “de vânzare”? Casa asta este a fiului meu!

Am zâmbit pentru prima dată după multe zile.

— Nu.

Casa aceasta a fost a bunicii mele.

Apoi a mamei mele.

Iar acum este a mea.

Sorin făcu un pas spre mine.

— Putem să discutăm civilizat.

— Exact asta încerc