Soțul meu mi-a spus că mama mea ar fi mai bine într-un azil, fiindcă „casa noastră nu este un centru de recuperare”. L-am privit în tăcere, apoi mi-am amintit că mama lui locuia de trei ani, gratis, chiar în casa pe care eu o moștenisem de la bunica mea. În clipa aceea am hotărât că va primi cea mai importantă lecție din viața lui.

și eu de trei ani.

Doar că până acum vorbeați doar voi.

În aceeași după-amiază am mers la spital.

Mama stătea rezemată de pernă, încercând să citească, deși o durea fiecare mișcare.

Când m-a văzut, zâmbi.

— Nu vreau să-ți stric viața, Ana.

Dacă trebuie… mă duc într-un centru.

M-am apropiat și i-am luat mâna.

— Toată viața ai avut grijă de mine.

Acum este rândul meu.

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Dar Sorin…

Am clătinat încet din cap.

— Dacă omul care mi-a promis că îmi va fi alături nu poate