Soțul meu m-a încuiat la casa de la țară și a plecat la prieteni: „Mai iei și tu puțin aer.”

nbsp;

Înăuntru era un pachet complet de documente. Copii după planurile cadastrale, conversații tipărite cu un agent imobiliar și contractul propriu-zis. Valeriu vindea casa noastră de la țară. Aceeași proprietate al cărei teren fusese cumpărat cu douăzeci de ani în urmă din banii obținuți după vânzarea apartamentului bunicii mele. Numai că atunci trecuserăm totul pe numele lui Valeriu — mă convinsese că era „mai rațional” din cauza unor chestiuni fiscale pe care pretindea că le înțelegea mai bine.

 

Din conversațiile tipărite am înțeles totul. Valeriu nu plecase la niciun Sergiu.