putea ignora împrejurările în care fusese dobândită și drepturile existente în cadrul căsniciei. Actele privind proveniența banilor trebuiau analizate.
Din fericire, mama păstrase documentele vânzării apartamentului bunicii.
Iar eu păstrasem extrasele vechi.
Pentru prima dată, obsesia mea de a nu arunca hârtii s-a dovedit utilă.
Când Valeriu a aflat că tranzacția nu putea continua așa cum o plănuise, m-a sunat de paisprezece ori.
Nu am răspuns.
A cincisprezecea oară i-am trimis un mesaj:
„De acum discutăm în scris.”
Mi-a răspuns imediat:
„După 30 de ani îmi faci asta?”
M-am uitat