Tatăl ei îi lăsase moștenire doar un lac înghețat într-un sat uitat din România

Elena se întoarse pentru prima dată spre fratele ei.

— Atunci de ce te-ai oprit din râs când ai auzit că sunt treizeci și opt de hectare?

Mihai clipi.

— Ce?

— Ai auzit.

— Nu mai inventa prostii, Elena.

Notarul își strânse hârtiile.

— Cred că am încheiat.

— Nu, spuse Elena. Eu cred că abia acum începem.

Două zile mai târziu conducea spre Harghita.

Valea Rece era genul de sat în care drumul părea că se termină înaintea caselor. Câteva zeci de gospodării, o biserică, un magazin mixt și munți albi ridicându-se în jur