Soțul meu m-a încuiat la casa de la țară și a plecat la prieteni: „Mai iei și tu puțin aer.”

semnez nimic și să păstrez toate documentele.

— Gabi, hai să nu facem prostii, a spus Valeriu, schimbând brusc tonul. Deschide și discutăm.

— Am discutat treizeci de ani.

— Ce tot spui?

— Tu ai vorbit. Eu am fost de acord. E o diferență.

A încercat să râdă.

— Te-ai supărat pentru o casă veche?

— Nu.

M-am uitat spre cămășile lui care se legănau pe gard.

— M-am săturat să-mi explici ce am voie să simt.

A rămas tăcut.

Apoi a spus:

— Bine. Nu vindem nimic. Acum deschide.

— Nu.

— Cum adică nu?

— Lucrurile tale sunt