puțin!
Dar cumpărătorul se îndrepta deja spre mașină.
Valeriu a început să mă înjure.
Am așteptat să termine.
— Acum ascultă-mă tu.
A tăcut, probabil mai mult din surprindere decât din respect.
— Am fotografiat toate documentele. Le-am trimis fiicei noastre și unui avocat.
— Ce avocat?
— Al meu.
— Tu n-ai avocat.
— De ieri am.
Adevărul era că, imediat după ce demontasem poarta, mersesem până la vecina noastră, doamna Elena. De acolo îmi sunasem fiica, iar ea mă pusese în legătură cu un avocat.
Îi trimisesem fotografiile.
Răspunsul fusese foarte simplu: să nu