chiar te gândești la asta.
— Nu am spus că vreau să plecăm.
— Dar te gândești.
— Andreea, mama îmbătrânește.
— Știu.
— Poate peste câțiva ani chiar o să aibă nevoie de mine.
— Și atunci o ajutăm.
— De la două sute și ceva de kilometri?
— Găsim o soluție. Dar nu vindem apartamentul, nu-mi las serviciul și nu mutăm copiii din școli pentru o problemă care nici măcar nu există acum.
Mihai s-a ridicat.
— Pentru tine totul e foarte simplu.
— Nu e simplu deloc.
— Ba da. Spui „nu” și gata.
— Da, Mihai. Uneori trebuie