Soacra mea a venit în București și ne-a spus la cafea: „Dacă erați oameni cu capul pe umeri, până acum apartamentul era pus la vânzare.” Voia să ne mutăm cu cei doi copii lângă ea, deși fiica ei locuia la două străzi distanță. Am refuzat, iar soțul meu n-a spus aproape nimic. Câteva săptămâni mai târziu, am văzut pe telefonul lui un anunț cu o casă din orașul mamei lui — iar sub fotografie scria „Salvat”.

să spui „nu”.

S-a înroșit.

— Îmi pui ultimatum?

M-am ridicat și eu.

— Nu. Pun o limită. E diferență.

A rămas câteva secunde cu privirea la mine.

— Și dacă eu vreau să plec?

Întrebarea m-a speriat.

Dar n-am dat înapoi.

— Atunci avem o problemă mult mai mare decât mama ta.

S-a făcut liniște.

— Eu nu mă mut, am continuat. Nu vând apartamentul. Nu-mi las serviciul. Nu scot copiii din viața lor. Dacă mama ta are nevoie de ajutor, găsim soluții. Mergem mai des. Contribuim cu bani dacă apare o nevoie reală.