Am deschis telefonul și am sunat-o.
Nu pe fostul meu soț.
Pe Sara.
— Trebuie să vorbim.
A urmat o tăcere scurtă.
— Sigur. Despre Emma?
— Da.
Am stabilit să ne întâlnim la o cafenea, fără Emma și fără Mihai, fostul meu soț.
Când am ajuns, Sara era deja acolo.
— S-a întâmplat ceva?
— Emma m-a întrebat aseară de ce nu poți fi tu mama ei.
Pentru o fracțiune de secundă, expresia Sarei s-a schimbat.
Nu părea surprinsă.
Asta m-a speriat.
— A mai spus asta?
Sara își coborî privirea spre cafea.
— Nu exact.