mai ești singur.
Moș Matei a privit peste ogorul lui.
Același pământ.
Dar parcă altfel.
— Niciodată n-am fost… a spus încet.
Femeia a zâmbit.
— Doar că acum știe și satul.
Soarele urcase deja pe cer.
Praful se așezase.
Iar liniștea care rămăsese… nu mai era una de frică.
Era una de dreptate.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în