Dar vocea ei nu era dură. Era… dreaptă.
În depărtare s-au auzit sirene.
Primarul a încremenit.
— Nu ai făcut asta…
— Ba da, a spus ea.
Mașinile de poliție au apărut pe drum, ridicând iar praf.
De data asta, nimeni nu mai râdea.
Nimeni nu mai vorbea.
În câteva minute, lucrurile s-au schimbat complet. Oamenii care veniseră să intimideze erau acum cei luați la întrebări.
Primarul nu mai era stăpânul situației.
Era doar un om prins cu mâța în sac.
Femeia stătea lângă tatăl ei, ținându-l de braț.
— Gata, tati. Nu