Prietenul meu din copilărie o scotea în fiecare joi la dans pe mama mea rămasă văduvă

 Paul oftă adânc.

— În urmă cu puțin timp înainte să moară, tatăl tău m-a rugat ceva.

L-am privit fără să spun nimic.

— Știa că boala lui avansa mai repede decât le spunea tuturor. Într-o zi m-a chemat în grădină și mi-a spus: „Dacă eu nu voi mai fi, promite-mi că n-o vei lăsa pe Maria să uite cum e să zâmbească.”

Am simțit cum mi se strânge gâtul.

— Nu mi-a spus niciodată asta.

— Nu voia să te împovăreze. Mi-a spus că tu vei avea propria familie și propriile griji.