Partea a 2-a – Continuarea poveștii Doctorul și-a apropiat scaunul de pat și a rămas câteva clipe privind monitorul.
— Doamnă Ana… în peste douăzeci și cinci de ani de când fac ecografii, am întâlnit foarte puține cazuri ca acesta.
Inima îmi bătea atât de tare încât abia îl mai auzeam.
— Este ceva grav? am întrebat cu voce tremurată.
Doctorul a zâmbit pentru prima dată.
— Nu. Din contră.
A întors monitorul spre mine.
— Felicitări… veți fi mamă.
Am rămas nemișcată.
Nu reușeam să înțeleg.
După cincisprezece ani în care auzisem doar „mai