mai era teamă.
Era dezamăgire.
— Casa mea ți-am dat-o, a spus. Pământul meu îl vrei. Și după aceea îmi găsești “un loc”?
Fiul lui n-a răspuns.
— Pleacă, i-am spus.
S-a întors spre mine.
— Dumneata să nu te bagi. Nici măcar nu-i cunoști.
— Îi cunosc suficient cât să știu că au spus nu.
— E o problemă de familie.
— Atunci trebuia să vă purtați ca o familie înainte să-i lăsați în drum.
M-a măsurat din priviri.
— Ai grijă, doamnă. Să nu crezi că dacă îi ții câteva săptămâni la tine ai pus