făcusem.
Nimic spectaculos.
Nu îi schimbasem viața.
Nu îi rezolvasem problemele.
Îi oferisem doar puțin ajutor într-un moment în care avea nevoie.
În acea seară, când am ajuns acasă, soțul meu stătea pe canapea.
— Unde ai fost?
I-am povestit totul.
A ascultat în tăcere.
Pentru prima dată după mulți ani, nu a avut nicio replică sarcastică.
Niciun comentariu.
Nimic.
La final a întrebat doar:
— Era chiar ea?
— Da.
A rămas câteva clipe pe gânduri.
Apoi a spus încet:
— Poate că m-am înșelat.
L-am privit surprinsă.
Nu îl auzeam des recunoscând