accepta.
— Nu este o plată.
Vocea ei tremura.
— Nimeni nu mă privea în ochi în ziua aceea. Nimeni nu mă asculta. Unii mă evitau. Alții mă judecau.
A zâmbit trist.
— Soțul dumneavoastră nici măcar nu a încercat să ascundă ce credea despre mine.
Am simțit o jenă profundă.
— Îmi pare rău pentru asta.
— Nu trebuie să vă cereți scuze pentru el.
A făcut o pauză.
— Dar dumneavoastră mi-ați arătat că încă există oameni care ajută fără să ceară nimic în schimb.
Nu am putut răspunde imediat.
Pentru că exact asta