gardă și mai aveam trei paciente de văzut, dar în ușa cabinetului ea nu intra. Stătea pe prag, cu un umăr lipit de tocul ușii, gata să plece dacă îi spuneam un cuvânt mai tare.
— Cum te cheamă? am întrebat-o.
— Roxana.
— Roxana, intră și stai jos.
A făcut doi pași și s-a oprit iar. Se uita la scaunul de consultație de parcă era ceva ce nu i se cuvenea.
— Am întrebat jos, la internări, cât costă. Mi-au zis că depinde ce se face. Și eu… eu am doar atât.
A