O bătrână m-a oprit pe peron și m-a întrebat, cu vocea tremurândă, dacă ăsta e trenul de Cluj. Avea două plase grele și basmaua legată strâns. Peste o oră aveam să aflu că nu-și anunțase fiul că vine — și de ce…

iar el s-a mutat de-aici. Nu mai stă la bloc, stă undeva pe la Grigorescu, într-o garsonieră, așa am auzit.

 

Veta se uita la ea și eu vedeam cum încearcă să priceapă, cuvânt cu cuvânt, ceva ce nu-i intra în cap. Despărțit. Fetița plecată. Garsonieră.

— Cum s-a despărțit? a zis încet. Mie nu mi-a spus nimic. Venea de Paști, era totul bine, râdea…

— Așa fac ăștia tinerii, doamnă, a oftat vecina. Le e rușine. Stați să văd, că am undeva un număr de la el, mi-l lăsase când s-a