altă ușă pe palier. O femeie de vreo 60 de ani, cu ochelarii pe frunte, s-a uitat la noi.
— Pe cine căutați?
— Pe Costel, a zis Veta, și pentru prima dată vocea i s-a frânt. Băiatul meu. A stat aici.
Femeia a lăsat ochelarii pe nas și s-a apropiat.
— Costel… ăla înalt, cu barbă? A dat din cap. Da, îl știu. Da’ s-a mutat, maică. Anul trecut. A avut… o perioadă mai grea. S-a despărțit de nevastă, s-au împărțit, ea a luat fetița și a plecat,