Mama m-a întâmpinat după cinci luni cu: “Ai găsit și tu timp să vii pe la noi?” Am înghițit reproșurile până când am întrebat unde este tata — iar răspunsul ei m-a făcut să înțeleg că familia mea îmi ascundea ceva mult mai grav decât supărarea lor.

mi-am abandonat serviciul.

Dar am schimbat ceva mai important.

Am încetat să mai trăim unii lângă alții prin presupuneri.

Când mama era speriată, a început să-mi spună că este speriată, nu să mă certe că sunt la București.

Când Mihai avea nevoie să-l înlocuiesc la un drum la Iași, mă suna și îmi spunea direct.

Iar eu am început să spun “nu pot astăzi, dar pot joi”, în loc să promit vag că “vin cât de curând”.

La următoarea consultație am mers eu cu tata.

În mașină, la întoarcere, a