Agentul răsfoi primele pagini ale dosarului fără prea mare atenție. Apoi privirea i se opri asupra legitimației.
Fața i se schimbă brusc.
— De unde ai documentele astea? întrebă el, încercând să pară sigur pe sine.
Femeia îl privi calm.
— Sunt ale mele.
Celălalt polițist se apropie și aruncă o privire peste umărul colegului. În câteva secunde, și lui îi dispăru zâmbetul.
Legitimația arăta că femeia era procuror în cadrul unei structuri specializate care coordona anchete privind fapte de corupție și abuz în serviciu.
Pentru câteva clipe nu mai vorbi nimeni.
Agentul încercă să dreagă situația.
— Doamnă procuror… cred că a fost o neînțelegere.
— O neînțelegere? întrebă ea, păstrând același ton liniștit. Mi-ați cerut să cobor fără să-mi comunicați motivul opririi. Ați încercat să deschideți portiera fără acordul meu. M-ați amenințat că veți fabrica probe și că veți sparge geamul mașinii.
Niciunul dintre cei doi nu răspunse.
— Mai grav, continuă ea, toate acestea au fost înregistrate.
Ridică ușor telefonul mobil aflat într-un suport pe bord.
Camera filma încă din momentul în care autospeciala îi blocase drumul.
Agentul înghiți în sec.
— Doamnă procuror… putem discuta…
— Tocmai discutăm.
În acel moment, pe șosea apăru o altă mașină a Poliției. Din ea coborî un ofițer cu grad superior, chemat prin stație chiar de unul dintre agenți înainte ca aceștia să afle identitatea șoferiței.
Ofițerul salută politicos.
— Bună dimineața. Am înțeles că este o situație…
Femeia îi întinse legitimația.
Acesta o verifică și înțelese imediat că lucrurile luaseră o întorsătură serioasă.
Îi ascultă pe rând pe cei implicați, apoi ceru agenților să predea camerele corporale pentru conservarea înregistrărilor și dispuse întocmirea unui raport complet privind intervenția.
