— Noi așa ceva nu mâncăm! La noi, la țară, cu din-astea hrănesc porcii!

— …acum, nu mâine, nu la primăvară.

Toți au amuțit.

Igor s-a ridicat brusc de pe scaun.

— Marina, ce faci? Hai să vorbim calm.

— Am vorbit destul, — vocea ei era liniștită, dar tăioasă. — Șase luni am vorbit. Eu, singură.

Doamna Tamara a strâmbat din nas.

— Auzi la ea, ce spectacol. Nici n-am mâncat bine și deja ne dă afară.

— Exact, — Marina a dat din cap. — Pentru că la mine în casă nu se aruncă mâncarea și nu se calcă oamenii în picioare.

Pavel stătea lângă ușă, cu spatele drept.

O privea